420 RON - INDIVIDUAL

650 RON - CUPLU (2 persoane)

Toate prețurile includ TVA.

Seminar online de 2 zile

16-17 Mai 2026

Sâmbătă și Duminică între orele 10:00-19:00

(2 pauze de 20 de minute și o pauză de masă de o oră și jumătate)

❗ATENȚIE❗

Accesul persoanelor sub 18 ani nu este permis❗

Odată realizată plata, veți primi pașii pentru a putea participa la seminar.
Vă rugăm să furnizați o adresă de e-mail validă!
La plasarea comenzii vei primi automat pe e-mail un document PDF cu toate datele de logare online pentru întâlnirea Zoom.
IMPORTANT! Accesul la seminar se face video și audio pentru o interacțiune maximă între trainer și participanți. Condiții minime pentru a participa:
* Conexiune internet bună și foarte bună
* Preferabil acces de pe laptop, dar se poate și de pe telefon
* Cameră și microfon – pot fi de la calculator/telefon, ideal ar fi să fiți la calculator. Pentru a putea să ne vedem și să ne auzim e nevoie să se instaleze aplicația Zoom. Astfel vom avea contact în timp real video și audio.

Locație:

CELE ȘAPTE PĂCATE CAPITALE

ȘI EFECTUL LOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII LA TOATE NIVELURILE

DISCLAIMER: 
Acesta nu este un material religios, așa cum aceasta nu este o temă exclusiv religioasă. Este o abordare laică, civilă a unui subiect care are un puternic impact asupra sănătății la toate nivelurile: fizic, psihic, mintal, mental, emoțional, energetic și spiritual. 

Ceea ce spun țin de observațiile personale ale mele, om absolvent al unei facultăți de medicină și ieșit din sistem pentru a putea integra sufletul în lucrul cu oamenii. Tot ce spun nu înlocuiește tratamentele primite și nu au valoare de diagnostic. Ceea ce spun are rolul de a arăta că mai există și alte variante de a gândi și înțelege viața. 

Mândria, lenea, invidia, mânia, lăcomia, zgârcenia și desfrânarea sunt numite de biserică păcate capitale, adică cea mai importantă sursă a îmbolnăvirii noastre la toate nivelurile. 
A spune că suntem păcătoși nu ne rezolvă problemele. A spune că alții sunt păcătoși nu ne face mai buni, mai virtuoși. Ceea ce biserica numește păcat capital este un program adânc înrădăcinat în noi care ne îndepărtează de la adevărata cale, de la cine și ce suntem cu adevărat. De câte ori alegem să negăm evidența din frica de judecata altora, facem un pas către blocaje, către boli, către moarte. 
Nu păcatele ne îmbolnăvesc, ci refuzul de a accepta că am făcut o greșeală, că nu suntem așa cum vrem să părem.

Degeaba avem grijă de corpul nostru fizic dacă ne ignorăm emoțiile, simțirile, trăirile. Putem face oricâte tratamente, cure, terapii, dar dacă nu ne adresăm cauzelor care duc la acele probleme, nu obținem decât o ameliorare temporară. Putem urma oricâte cursuri, citi multe cărți, urmări sute de ore de materiale despre vindecare. Dacă ne împăunăm cu cât de multe știm, cât de bun este stilul nostru de viață comparativ cu al altora, dacă începem să îi judecăm pe cei care fac altfel decât am învățat noi recent să facem (de exemplu, devenim vegetarieni și îi condamnăm pe cei care mănâncă carne, uitând că și noi am făcut asta până nu demult; renunțăm la fumat criticându-i pe cei care continuă să fumeze, uitând că și noi am făcut asta până nu demult), dacă uităm de unde am plecat, asta este MÂNDRIA, unul dintre cele șapte păcate capitale. Trufia este cea care ne face să ne vedem mai buni decât alții, ne împiedică să acceptăm că greșim și ne face să ne uităm cu dispreț la semenii noștri. Chiar și atunci când jurăm că nu este așa, că suntem cinstiți și corecți doar că ceilalți nu știu, nu înțeleg, dacă îi judecăm chiar și în gând, suntem mândri, suntem plini de orgoliu. Asta ne face să ne punem pe piedestalul celor care știu mai bine; și de aici până la a-l contesta subtil pe Creator e doar un pas. Când ne credem mai buni ca ceilalți oameni - care sunt tot creație divină - începem să pierdem contactul cu realitatea. Ce apare la nivel fizic? Tot ce ține de creier, de coordonare, de conștiență, de conexiune cu tot ce este în jurul nostru. Bolile neurodegenerative, accidente vasculare cerebrale, paralizii sau afectarea capacităților creierului au ca rădăcină respingerea lumii așa cum este creată și ideea că noi știm mai bine cum ar trebui să fie. 
 
Putem ști multe în teorie, dar dacă nu aplicăm nimic în practică nu vom obține nicio schimbare. Iar asta este LENEA de a pune teoria în practică, de a schimba viziunea asupra vieții; este stagnare, împotmolire. Nu putem spune „teoria ca teoria, dar practica ne omoară” fără să ne asumăm responsabilitatea că noi suntem cei care găsim motive de ce să nu facem ceva. Stagnarea în gândire, în mentalitate, în acțiune duce la stagnarea energiei care ne animă corpul, duce la blocaje și, într-un final, la boli. Lenea ne face să nu ne folosim abilitățile, cunoașterea și talentele. Că e din frica de a nu greși, din comoditate, din credința că nu merităm nimic, teoria nefolosită și neaplicată duce la probleme neurologice, endocrine, afecțiuni ale oaselor.
Da, ne putem biciui spunându-ne că nu suntem în stare, că la noi nu se poate, dar asta nu va face decât să amplifice nemulțumirea față de noi. Nu este suficient să facem tratamente și să așteptăm ca alții să ne vindece. Vindecarea vine din a face ceva, nu din cuvinte repetate dar lipsite de acțiune. 

Când simțim nevoia de a comenta într-una despre orice subiect, indiferent că îl știm sau nu, când îi criticăm pe alții despre ce fac și cum ar trebui să facă, când îi bârfim pe cei care fac greșeli, vorbim despre INVIDIE. Adică ce facem? Ne uităm în ograda altuia în loc să ne vedem de ograda noastră. În această situație credem că viața pe care o avem nu este la fel ca a celorlalți și, în loc să vedem asta, comentăm că alții nu sunt buni. Nu doar că pot apărea probleme cu ochii (vedem bârna din ochii celorlalți), dar apar și probleme legate de vorbire, exprimare, probleme ale organelor din zona gâtului. Invidia este ca un acid care ne arde pe dinăuntru. Putem comenta cât vrem, problema nu este la celălalt, ci este la noi. Invidia, ca toate celelalte păcate, nu îi afectează pe ceilalți, ci doar pe noi.

Când suntem supărați pe tot și pe toți, când considerăm că totul este nedreptate, când vrem justiție cu orice preț pentru tot ce considerăm că este incorect, când răzbunarea devine o armă în relația cu oamenii, vorbim despre MÂNIE. Nimeni nu e mai mânios pe ceilalți ca cel care e furios pe el însuși. Mânia e ca un foc care pârjolește tot: judecată dreaptă, comunicare înțeleaptă, iubire și respect. Sufletul este călcat în picioare pentru că nevoia de a avea dreptate este mai presus de orice rațiune și simțire. Pot apărea probleme la plămâni (sufletul), la inimă (iubirea), boli ale sângelui (esența noastră, seva care duce hrana) și ale vaselor de sânge.

Când ne considerăm nedreptățiți de soartă, de viață, când considerăm că merităm mai mult pentru că Dumnezeu nu ne-a dat ce vrem, vom începe să umplem golurile din noi create de această credință cu lucruri, situații, oameni, alimente în exces. Și asta este LĂCOMIA, cea care ne face să nu mai avem discernământ la ce ne trebuie sau ce avem nevoie. „Cât mai mult e cât mai bine”, pare să devină noua noastră deviză în viață. Tot ce este mai mult decât avem nevoie trimite în Univers mesajul că avem lipsuri multe, că nimic și niciodată nu va fi destul. Apar probleme cu ficatul, va fi afectată toată digestia. Și pentru că vorbim despre acumulări, vorbim despre greutate în plus, toxine care nu se elimină.

Dacă LĂCOMIA vine din lipsuri și ne duce spre excese de orice fel, ZGÂRCENIA vine din frica de a nu pierde ceva. Prima ne face să consumăm mai mult decât avem nevoie, dar a doua ne face să acumulăm mai mult decât avem nevoie, să nu ne dăm nimic din ce avem nevoie și să ne izolăm. Zgârcenia ne face să nu dăm afară nici apa din corp (retenție) și nici reziduurile. Apar probleme de rinichi, intestin gros, probleme de coloană lombară. Când suntem zgârciți nu ne mai relaxăm deloc din frica de a nu pierde ceva sau a nu ni se fura. Apar probleme de stres, anxietate, atacuri de panică. 

Și când trăim doar în stres, când suntem prea mândri să recunoaștem că avem nevoie de ajutor, prea leneși să schimbăm ceva la gândirea noastră, prea invidioși pe binele altora și prea mânioși pe soartă, când consumăm sau acumulăm în exces, se rupe legătura cu realitatea, cu divinul din noi, cu rațiunea și cu cumpătarea. Apare DESFRÂNAREA, adică renunțăm la controlul asupra corpului și a minții noastre și ne abandonăm în mâna poftelor carnale și a viciilor de toate felurile. Aici vorbim despre o alienare, o înstrăinare de Spirit. Apar dependențele de orice fel și problemele psihice.

Se spune că pentru ca ceva să fie un păcat e nevoie de două condiții: este făcut conștient și este intenționat. 
Mândria este o alegere conștientă; nimeni nu ne forțează să ne considerăm superiori altora.
Lenea este o alegere conștientă și intenționată, la fel este și refuzul de a trece la treabă și de a schimba ceva până nu e prea târziu.
Bârfa izvorâtă din invidie este o alegere conștientă, indiferent că o facem prin vorbe, în scris (comentarii acide pe paginile de socializare) sau în gând. Nimeni nu ne obligă să vorbim în dodii. 
Mânia este o alegere, lăcomia este o alegere, la fel și zgârcenia sau desfrânarea. Nimeni nu ne poate insufla acele gânduri, nici măcar diavolul. Noi alegem să ieșim din decorul înțelepciunii, al cumpătării. Noi alegem mândria și nu smerenia, lenea și nu hărnicia, invidia și nu blândețea; noi alegem mânia și nu răbdarea, lăcomia și nu cumpătarea, zgârcenia și nu caritatea sau desfrânarea în loc de curățenie. Practic, alegerile noastre sunt cele care ne duc la boală. De aceea, în orice vindecare e nevoie să lucrăm cu noi cu multă iubire, compasiune, acceptare și înțelegere. Până nu ne acceptăm așa cum suntem, nu vom putea deveni așa cum vrem.  

Mai multe despre legătura dintre boli, tulburări, afecțiuni și ceea ce numim păcate voi vorbi în cadrul unui seminar pe care îl voi susține online, pe Zoom și în sală, la București, în weekendul 16-17 mai 2026. 
Locația: Hotel Capital Plaza (https://www.capitalplaza.ro/).

Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

~ Edith Elisabeta Kadar