❗ATENȚIE❗

Accesul persoanelor sub 18 ani nu este permis❗

Odată realizată plata, veți primi pașii pentru a putea participa la seminar.
Vă rugăm să furnizați o adresă de e-mail validă!
La plasarea comenzii vei primi automat pe e-mail un document PDF cu toate datele de logare online pentru întâlnirea Zoom.
IMPORTANT! Accesul la seminar se face video și audio pentru o interacțiune maximă între trainer și participanți. Condiții minime pentru a participa:
* Conexiune internet bună și foarte bună
* Preferabil acces de pe laptop, dar se poate și de pe telefon
* Cameră și microfon – pot fi de la calculator/telefon, ideal ar fi să fiți la calculator. Pentru a putea să ne vedem și să ne auzim e nevoie să se instaleze aplicația Zoom. Astfel vom avea contact în timp real video și audio.

Locație:

Conferință de două ore (online și în persoană)

Vineri, 15 Mai 2026 între orele 18:30-21:00

50 RON - INDIVIDUAL

Toate prețurile includ TVA.

PĂCAT CĂ NU VORBIM DESPRE... PĂCATE!

DISCLAIMER: 
Acesta nu este un material religios, așa cum aceasta nu este o temă exclusiv religioasă!
Cât timp ni se inoculează ideea că suntem plini de păcate, că păcatele părinților ne-au adus aici, în nefericire, că ne-am născut în păcat, cât timp suntem amenințați cu iadul și cu osânda veșnică pentru ce am ajuns și ce facem, avem datoria de a vorbi despre acest subiect. Nu ca o judecare, nu ca o arătare cu degetul, nu ca o răzvrătire împotriva a ceva sau cineva, ci ca o informare. Măcar să știm despre ce vorbim atunci când arătăm cu degetul către cineva sau când ne este frică să nu fim învinuiți pe nedrept; când ne biciuim numindu-ne păcătoși sau când îi numim așa pe cei care fac ceva ce nu ne place.
 
Ar fi păcat să nu ne informăm pentru a înțelege păcatul. 
Și nu, nu o vom face din perspectiva religiei, bisericii sau a dogmelor, ci din perspectiva omului care trăiește zilnic cu frica de a nu greși și care nici măcar nu știe ce face de i se spune că a greșit. 
Te invit să-ți deschizi mintea, dragă Om, și să vorbim despre acest subiect evitat. Mă adresez ție, celui care îți pui întrebări legate de subiectul PĂCATE și care ai vrea să înțelegi mai multe. Nu sunt deținătoarea adevărului universal, dar ar fi păcat să nu îți faci propria părere despre păcate doar din frica de a nu greși gândind.

Care este diferența dintre „păcat” și „păcat!”? Te-ai gândit la asta? Același cuvânt, dar două înțelesuri complet diferite. Din punct de vedere gramatical vorbim despre omonime, dar din punct de vedere uman vorbim despre un cuvânt care ne poate duce în direcții opuse. 
Când vorbim despre păcatul comis, vorbim despre o condamnare, o judecată făcută, în special, de ceilalți, iar în acest caz se așteaptă sau se impune o pedeapsă.  
Când vorbim despre cât de păcat este că nu am făcut ceva sau nu am spus ceva, vorbim despre regrete, iar regretele nu sunt neapărat păcate pentru care să fim pedepsiți. 

E ușor a arăta cu degetul și a învinui pe cineva în numele unor principii impuse din copilărie, în familie. Dar e foarte greu, se pare, a explica ce nu e bine și de ce. E mai ușor să spui cuiva că e păcătos decât să explici ce este acel păcat, în ce constă și care sunt consecințele. 
Într-o lume a informației, ignoranța este o alegere. Ce păcat că nu vrem să aflăm mai multe căutând noi înșine, citind, informându-ne, formându-ne propria opinie! Ce păcat că așteptăm să ni se dea mură-n gură ce să facem, cum să trăim, cum să gândim și ce să spunem! Ce păcat că a face slalom prin viață pentru a evita să greșim ne împiedică să trăim! Ce păcat că alegem să vedem partea goală a paharului în timp ce partea plină - virtuțile, calitățile - e acolo, doar e paharul nostru!

Mândria, lenea, invidia, mânia, lăcomia, zgârcenia și desfrânarea sunt cele șapte păcate considerate capitale pe care încercăm să le evităm în viața de zi cu zi. Și totuși, continuăm să facem ce am făcut și până acum; obținem aceleași rezultate și dăm vina pe altcineva: „Dumnezeu m-a bătut”, „dracul m-a pus”, sau „X este de vină”. Alegem să amplificăm problemele și nu virtuțile care le rezolvă: smerenia, hărnicia, blândețea, răbdarea, cumpătarea, milostenia și castitatea.

Vedem MÂNDRIA la alții, dar refuzăm să vedem că și în noi există. Arătatul cu degetul spre alții, critica și învinuirea lor vine fix din orgoliul că „eu sunt mai bun ca ceilalți, sunt mai presus de cei care greșesc”. Păcat că refuzăm să vedem în noi ce criticăm la alții și că, făcând asta, alegem rămânem acolo, în întuneric! Doar când avem curajul de a ne uita la noi și de a accepta că nu e important că facem greșeli, ci că vrem să le corectăm, se va schimba ceva. Curajul de a ne uita la noi și de a corecta ce nu ne place la alții se numește SMERENIE. A fi smerit nu înseamnă a fi mic, ci a fi noi înșine fără nevoia de a ne lăuda.

Păcat că nu vedem că lipsa de direcție în viață, de perseverență în ce facem, de disciplină în a ne urma planurile ne face să stagnăm, iar asta se numește LENE! Este lipsă de respect față de noi, de sufletul nostru, față de calitățile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. De câte ori vedem clar ce avem de făcut, nu ne mai pierdem în scuze și justificări, nu ne mai pierdem în nimicuri, nu mai irosim timp și energie, iar asta este HĂRNICIA. A fi harnic înseamnă a face ceea ce trebuie, când trebuie, fără nicio amânare; înseamnă a ne folosi calitățile noastre, a prețui ceea ce avem.

Ce păcat că nu vedem că orice comentariu și bârfă despre alții, chiar și în gând, vin din INVIDIE! Și ce păcat că în loc să căutăm de ce fix acel om, acele cuvinte ne irită, să găsim ce avem de văzut la noi, ce oglindă ne ține, alegem să ne folosim timpul și energia cu vorbe și gânduri care ne vor duce la boală. Invidia ne arată că vedem viața altora mai bună, în timp ce pe a noastră o vedem banală. Și această incapacitate ne ține în întuneric pentru că refuzăm să vedem și să folosim ceea ce avem și am primit la Dumnezeu. Și făcând asta îl judecăm pe creator, pe Dumnezeu. Doar când alegem BLÂNDEȚEA cu noi înșine vom fi împăcați cu alții.

Păcat că vrem dreptate cu orice preț, vrem ca lucrurile să fie cum vrem noi, și că nu vedem că asta ne distorsionează realitatea. MÂNIA ne face să fim veșnic în război, într-o permanentă ceartă cu toți care nu se „închină” regulilor noastre. Și iar ne-am pus deasupra regulilor universale, iar ne-am înscăunat pe tronul de unic deținător al adevărului. Această încrâncenare ne ține în întuneric. Doar când vom avea RĂBDARE cu noi, când vom vrea să aflăm de ce nu îi lăsăm pe alții să fie cum vor ei, vom face pași în lumină, în dreptate, și abia atunci inima noastră se va liniști.

Ce păcat că lipsa de respect față de noi înșine, față de alții, lipsa de toleranță, de răbdare, de blândețe și de disciplină ne face să umplem acele goluri cu lucruri materiale, ne face să consumăm în exces orice ne distrage atenția de la realitate: prea multă mâncare, prea mult internet, prea multe produse de care nu avem nevoie. Iar asta se numește LĂCOMIE. Suntem lacomi după laude, aprobări, aprecieri din partea oricui. Acumulăm informație teoretică fără să o mai punem în practică. Refuzul de a vedea ce se ascunde dincolo de aceste lipsuri ne va ține în întuneric. Doar când începem să fim atenți la ce facem și de ce ne comportăm așa, vom opri nevoia compulsivă de a sta departe de noi, de adevărul pe care îl respingem. Iar asta se numește CUMPĂTARE sau TEMPERANȚĂ. 

Ce păcat că nu vrem să vedem că de câte ori avem mai mult decât ne trebuie și refuzăm să dăm mai departe din frica lipsurilor sau din dorința de a demonstra că suntem buni prin a acumula, ne blocăm accesul la bunăstare de orice fel. ZGÂRCENIA nu afectează doar relația cu ceilalți, ci și cu noi înșine. Doar când acceptăm să vedem ce ne face să acumulăm mult și să nu dăm mai departe, când acceptăm că a avea în exces nu înseamnă bogăție ci izolare în întunericul fricilor, vom vedea că MILOSTENIA nu este pentru ca altora să le fie bine și nouă rău, ci că noi ne vindecăm împărțind ce avem în plus. 

Păcat că nu vedem că toate cele înșirate mai sus ne vor duce la lipsa de frână, de control asupra minții, a poftelor, emoțiilor! DESFRÂNAREA apare când se anulează compasul moral, când anulăm vocea sufletului, intuiția, și ne dedăm la obiceiuri care satisfac doar pofte superficiale, fizice, carnale. Doar când ne vom apuca să facem CURĂȚENIE în frustrări, frici, vinovății, rușine, ranchiună, când vom accepta că am luat-o pe altă cale, doar atunci va începe vindecarea la orice nivel. 

Nimic nu este greșit, totul este exact așa cum trebuie să fie pentru a ne învăța lecțiile, a crește și a deveni variante mai bune ale noastre. A trăi în frica de a nu greși nu este viață în lumină, este trăire în iad. Doar când noi înșine ne apucăm de lucru și nu așteptăm binecuvântare doar din partea altora, doar atunci vom începe, încet, să ieșim la lumină. 

Te aștept la București vineri, 15 mai, de la ora 18.30, la o conferință - în sală și online, pe Zoom - despre cât de păcat este că nu vrem să învățăm din (ceea ce ni se spune că sunt) păcate. Nu judecăm, nu condamnăm, ci îți propun o perspectivă umană, civilă, laică a unui subiect evitat și ignorat de mintea conștientă.
Locația: Hotel Capital Plaza (https://www.capitalplaza.ro/).

Costul: 50 de lei + timpul, energia, respectul și bunăvoința ta timp de aproximativ 2 ore.

Pentru mai multe informații și înscriere te rog să accesezi pagina: https://vibratiavindecarii.ro/.
Te aștept cu drag.

Binețe, Om înțelept!

~ Edith Elisabeta Kadar